Gara din Constanța nu este doar un punct de tranzit pentru călătorii care ajung pe litoral, ci și un martor al transformărilor prin care a trecut orașul de-a lungul a peste 160 de ani. De la prima construcție ridicată în timpul dominației otomane, până la clădirea modernistă inaugurată în 1960, istoria feroviară a Constanței reflectă evoluția întregului oraș și a portului său.

Prima gară (1860): începuturile căii ferate în Dobrogea

Primul nod feroviar al Constanței a fost ridicat în 1860, într-o perioadă în care Dobrogea se afla încă sub administrație otomană. Construcția a fost realizată de un grup financiar britanic, condus de John Trevor Barkley, care a pus bazele și primei linii ferate din regiune: Constanța Port – Cernavodă Port. Vechea gară era amplasată în zona centrală a orașului, în apropierea actualului sediu al Tribunalului Constanța, chiar lângă Primărie, Prefectură și Consiliul Județean.

Clădirea a funcționat aproape un secol, dar spre mijlocul secolului XX devenise complet depășită de nevoile orașului. Panta prea abruptă a liniilor, numărul insuficient de linii de garare și capacitatea redusă a clădirii de călători au transformat vechea gară într-un punct nevralgic, mai ales în perioada estivală, când traficul de pasageri către litoral creștea considerabil.

Gara Maritimă și epoca Orient Express

Dezvoltarea Portului Constanța a adus cu sine și o dimensiune aparte a istoriei feroviare locale: legătura dintre tren și vapor. În prima jumătate a secolului XX, Gara Maritimă din Constanța a devenit punctul de întâlnire dintre celebrul tren Orient Express și liniile maritime care porneau spre Constantinopol. Călători de vază, aflați în tranzit spre Orient, coborau din tren direct în zona portului, de unde își continuau drumul pe apă. Acest episod a rămas una dintre paginile cele mai pitorești din istoria feroviară a orașului, legând Constanța de marile rute de călătorie europene ale epocii.

Sistematizarea litoralului și nevoia unei gări noi

Odată cu dezvoltarea accelerată a litoralului, de la Mamaia până la Mangalia, Constanța a devenit principala poartă de acces spre stațiunile de pe malul Mării Negre. Vechea gară nu mai putea face față acestui trafic, astfel că autoritățile au decis construirea unei stații complet noi, pe un amplasament diferit, mai aproape de zona Palas.

Mutarea a presupus, în primul rând, separarea traficului de marfă de cel de călători. Astfel, în 1958, a fost creată o stație de mărfuri în cartierul Obor, folosind antrepozitele deja existente, ceea ce a permis organizarea unei circulații rutiere și feroviare mult mai eficiente.

Construcția noii gări (1959–1960)

Lucrările la noul complex feroviar au început la 1 august 1959 și au inclus stația tehnică, racordurile către Palas și Mangalia, dar și noua clădire de călători. Într-un termen neobișnuit de scurt pentru amploarea proiectului, complexul a fost finalizat și dat în folosință la 15 mai 1960.

Proiectul a fost semnat de arhitectul Teonic Săvulescu, alături de inginerii Dan Ghiocel, Gheorghe Șerban și Mihai Manoilescu, din cadrul Institutului de Proiectări pentru Transporturi (IPTTC). Noua clădire, cu o suprafață totală de aproximativ 6.000 mp, a fost concepută astfel încât fluxul călătorilor să fie clar și rapid, iar activitatea tehnică să fie complet separată de cea destinată publicului.

Elementele arhitecturale au rămas până astăzi cele mai recognoscibile trăsături ale gării: cupolele în formă de scoică și marchizele peroanelor care amintesc de silueta unui pescăruș — detalii ce fac trimitere directă la identitatea maritimă a orașului. Pentru soluțiile sale constructive îndrăznețe pentru acea vreme, proiectul a fost distins cu Premiul de Stat și cu Premiul C.S.C.A.S. în anul 1960.

Un detaliu simbolic al acestei tranziții: vechea gară, care ar fi împlinit chiar în același an 100 de ani de la inaugurare, a fost dezafectată exact atunci când noua clădire a intrat în funcțiune.

O moștenire arhitecturală vie

La peste șase decenii de la inaugurare, gara din Constanța rămâne unul dintre reperele arhitecturale importante ale orașului, o mărturie a modernismului feroviar românesc din anii ’60 și un simbol al legăturii dintre Constanța și mare — o legătură care, așa cum arată și povestea Gării Maritime, a definit dintotdeauna identitatea acestui oraș-port.

Sursa https://atacdeconstanta.com/istoria-primei-gari-din-constanta-construita-sub-dominatia-imperiului-otoman/