Povestea de succes a Gabrielei (51 de ani), care a plecat acum opt ani din România cu un contract pe şase luni la un restaurant fast-food din München. «Făceam la început curăţenie, spălam podelele, terasă, munceam ca o nebună». Astăzi, Gabriela este șefă de filială la o renumită brutărie din capitala Bavariei.

 

Gabriela Mihaluca (51 de ani) este o femeie împlinită. Locuieşte de mai mulţi ani în München, conduce una dintre filialele importante ale unei renumite brutarii din capitala Bavariei şi are alături pe toate cele trei fete ale ei, dar şi multe dintre rudele din România, pe care le-a adus în Germania şi le-a ajutat să se integreze cât mai bine.

Acum aproximativ opt ani, Gabriela pleca din Cisnădie, orăşelul de nici 15.000 de suflete de lângă Sibiu. Destinaţia: Germania, la München. Trecuseră aproape doi ani de la divorţul în urma căruia, aşa cum mărturiseşte, pierduse aproape tot şi îşi punea toate speranţele în acest nou drum care a apărut în viaţa ei.

Un „om de suflet“, cum îl numeşte ea, a ajutat-o să obţină un contract de muncă pe şase luni la un McDonalds, în München, iar Gabriela, împinsă de ratele de la bancă, de dorinţa de a le oferi o şansă mai bună fetelor ei, a luat drumul Germaniei. „Nu ştiam nici un cuvânt în germană“, povesteşte românca. Sunt amintiri pe care nu le poată uita niciodată.

„Am plecat de acasă cu 200 de euro în portofel o copie la mail-ul prin care trebuia să mă prezint la serviciu, o valiză mică și credința în Dumnezeu și în oameni“, continua Gabriela.

„La McDonalds, făceam la început curăţenie, spălam podelele, terasă, munceam ca o nebună de frică să nu mă pună la casă. Mi-era frică să lucrez cu banii de numai“, da timpul înapoi românca plecată din Cisnădie.

A locuit o vreme la un cămin, împărţind o locuinţă cu alte patru persoane: „Când aveam liber, mergeam în parc şi învăţam verbele în germană pe de rost, dar nu ştim să le folosesc în context. Mă gândeam că odată şi odată o să învăţ germană şi atunci o să mă ajute ce învăţăm pe de rost“, zâmbeşte sibianca.

O familie de români i-a dat adresa unei şcoli la care să apeleze pentru un curs de limba germană. I-au scris pe o foaie strada unde să meargă şi ce să întrebe. „Când doamna de la ghişeul de acolo m-a întrebat şi altceva în germană, am simţit că se rupe pământul sub mine. «Doamnă, i-am spus, eu nu ştiu să vorbesc deloc». Mi-a zis să stau liniştită, ca de asta sunt acolo, să învăţ”, rememorează Gabriela.

sursa: gazetaromaneasca.com